Радио
Подкастове
Eu cu cine gândesc? - Podcast de istorie și filozofie cu Theodor Paleologu și Răzvan Ioan

Eu cu cine gândesc? - Podcast de istorie și filozofie cu Theodor Paleologu și Răzvan Ioan

Casa Paleologu

Întrucât ne-am decis să trăim o veșnicie, ne-am hotărât că vom avea destul timp să povestim despre istoria intelectuală a omenirii într-o serie de podcasturi începând cu antichitatea și ajungând până în zilele noastre. Planul nostru este ca, în fiecare săptămână, să purtăm o discuție despre o temă esențială din sfera umanistă. Vom vorbi, așadar, despre literatura, istorie, religie și, bineînțeles, filozofie. Totul în ordine cronologică.

Категории: Образование

Слушане на последния епизод:

Martin Heidegger pornește de la fenomenologia lui Husserl, dar schimbă radical direcția întrebării filosofice. În Ființă și timp (1927), el nu mai analizează doar structurile conștiinței, ci pune întrebarea fundamentală: ce înseamnă a fi? Filosofia occidentală, spune Heidegger, a uitat această întrebare și s-a ocupat doar de lucruri, de obiecte, de entități. Pentru a regăsi sensul ființei, trebuie să pornim de la existența umană concretă – ceea ce el numește Dasein, ființa care se întreabă asupra propriei sale existențe.

Dasein nu este un subiect abstract, ci o ființă aruncată în lume, implicată în relații, proiecte, griji. Heidegger descrie existența umană prin concepte precum grija, ființa-în-lume, autenticitatea și mai ales ființa-către-moarte. Moartea nu este doar un eveniment biologic viitor, ci limita care dă gravitate și sens vieții. Omul poate trăi în mod inautentic, absorbit de „lumea lui se spune”, sau poate deveni autentic, asumându-și propria finitudine și libertate.

În scrierile târzii, Heidegger se îndepărtează de analiza existențială și se concentrează pe istoria ființei și pe rolul limbajului. Celebră rămâne ideea că „limbajul este casa ființei”: prin cuvinte, poezie și gândire, ființa devine vizibilă. În același timp, Heidegger critică tehnica modernă, pe care o vede ca pe o formă de dominare a lumii ce reduce totul la resursă exploatabilă. Influența lui asupra filozofiei secolului XX este imensă – de la existențialism și hermeneutică la fenomenologie și teoria artei – chiar dacă biografia lui politică rămâne controversată.